Ne mor artişti la margine de lume
Singuri, trişti şi înfriguraţi
Căci nu au învăţat să joace bine
Rolul propriu, acela de a fi bogat
Şi dacă scena le este viaţa
Şi dacă aplauzele îi hrănesc
Nemuritori vor fi de-a pururi
În sufletele ce îi iubesc
Ne-au bucurat anii la rând
Şi ne vor bucura în fiecare zi
Doar atunci când va cădea cortina
Trupurile lor se vor linişti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu