Singuratate

Dezbracă-mă de singurătate
Şi îţi voi dărui de toate
Voi dărui dragoste infinită
Din suflet înflorită
Voi dărui tandreţe şi blândeţe
Din inimă răsărită,

Şi gol de a mea povară
Am să îţi sărut a ta inimioară
Şi gol de a mea pustietate
Te voi iubi şi dincolo de moarte
Şi gol de gânduri triste
Îţi voi dovedi că dragostea există.

Te plang la capatai tara mea

Scumpa mea dragă
Azi când toţi sărbătoresc
Eu te plâng şi te jelesc
Când mă uit la tine
Că nu îţi este bine
Şi eşti hăituită
Şi eşti biciuita
Sufletul mă doare
Căci vor să te omoare
Şi te folosesc
Şi te umilesc
Până eşti culcată
Până eşti sedată

Mai vine câte unul
Să te resusciteze
Să te reinventeze
Dar tot mai mult gândesc
Cum să te producă
Cum să te mai vândă
Ca pe o femeie grea
Ce îşi bat joc de ea
Scumpa Românie
Ce îţi doresc eu ţie
Mă rog la acel sfânt
Să nu nu ajungi în mormânt.

In memoriam

Ne mor artişti la margine de lume
Singuri, trişti şi înfriguraţi
Căci nu au învăţat să joace bine
Rolul propriu, acela de a fi bogat

Şi dacă scena le este viaţa
Şi dacă aplauzele îi hrănesc
Nemuritori vor fi de-a pururi
În sufletele ce îi iubesc

Ne-au bucurat anii la rând
Şi ne vor bucura în fiecare zi
Doar atunci când va cădea cortina
Trupurile lor se vor linişti.

Când regele a întâlnit regina.

Când regele a întâlnit regina.
Era şi noapte şi lumină.
Era tot cerul plin de stele.
Într-un buchet să prins de ele.
Regina frumos îi zâmbea.
Şi pe rege îl întrebă;
Tu dragul meu predestinat.
Îmi eşti şi rege şi bărbat?
Cu o voce de îndrăgostit.
Regele ia povestit;
Te-am ales să îmi fi regina.
Deci, stăpâna la a mea inimă.
În faţa ta sunt un bărbat.
Voi fi rege doar în regat.
Iubirea ta mă împlinit.
Trei feciori mi-ai dăruit.
Şi împreună amândoi.
Vom alunga lumea de rai.

Si inca o iubesc

Am vrut să te opresc, să îţi cer să mai rămâi... dar ai plecat, nu aveam ce să îţi mai spun.
- Azi eu voi pleca.
- De ce? Ce să întâmplat dragoste?
- Nimic... dar să terminat.
- Nu înţeleg. Unde am greşit?
- Tu nu, eu însă...
- Ce tu?... despre ce este vorba?
- Dragul meu eu iubesc alt bărbat.
- Dar eu?... ce să întâmplat?
- Nimic.
Şi a plecat, lăsând în urma amintiri de poveste.
După vreo lună am primit o scrisoare, era scrisă de ea dar expeditorul era altcineva.
"Dragul meu, primeşti această scrisoare doar după ce eu nu voi mai fi, îţi mulţumesc pentru tot ce mai făcut să simt,
Pentru tot ce am trăit împreună, dar destinul meu a decis, ţi-am spus că iubesc alt
 bărbat pentru a te face să mă urăşti, dar realitatea era că acel bărbat era moartea,
Am fost diagnosticată cu o boala incurabila, cancer în ultima fază, ştiam cât de mult mă iubeai şi nu voiam să faci
vreo prostie, tu ai viaţa înainte, iar dacă mai iubit trăieşte şi iubeşte cât pentru doi,
 Eu te voi veghea de sus şi voi fi lângă tine, semnează cu multă iubire a ta dragoste"
Am trăit, am supravieţuit, dar nimic nu a mai fost la fel, azi după 30 de ani încă e prezentă în sufletul meu.

Te voi lasa in suflet

Am sa te scriu in carte
Tacuta si timida cum esti tu
Promit ca vei fi citita
Fila cu fila unde vei fi tu.

Am sa te scriu in stanca
Frumoasa si iubita
Din tine izvoreste dragostea
Asa te vede inima mea

Am sa te scriu in apa
Cand roua trandafirilor va aparea
Pe buzele-mi setate
Dragoste imi vei lasa

Am sa te las in suflet
E locul cel mai potrivit
Tu zambeste-mi si spune-mi
De sunt omul potrivit.

Dor de tine,tara mea.

Acolo unde său născut Carpaţi

Acolo Dumnezeu a lăsat urme

Acolo este ţara mea

Şi sufletul ce mi-l alină.

Acolo unde ciocârlia cântă

Nicaeri nu-i ca acasă

Acolo îmi cresc dorurile

Iar masa în familie e cea mai frumoasă

Acolo unde plânge doina

De dor,de chin şi de oftat,

Din tot ce-i sfânt pe această lume

Ţara mea,eu nu te-am uitat.